Noul cod rutier - o controversa

Odata cu introducerea unor noi categorii in codul rutier din Romania, tinerii care au implinit varsta de 16 ani pot beneficia acum de permise de conducere valabile pe intreg teritoriul tarii. Asadar, posesorii de permise cu categoriile AM, A1 si B1, eliberate de drpciv (Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor), pot conduce acum pe sosele din Romania si din afara ei, dupa absolvirea examenului auto. Intitiativa a fost adoptata de Parlamentul European si a intrat in vigoare la inceputul anului 2013 si in Romania.

Cu toate ca aceasta prevede destul de clar ca varsta minima de obtinere a unui permis de conducere sa fie de 16 ani, multi nu cred ca initiativa este una tocmai potrivita. Soferii care au dobandit permisul de conducere pentru una din categoriile anterioare sunt ingrijorati acum de faptul ca tinerii i-ar putea pune in pericol pe ceilalti participanti la trafic. In plus, exista si o multime de comentarii negative pe forumurile din domeniu, la adresa tinerilor, cu privire la lipsa de responsabilitate a acestora si a lipsei de experienta pe drumurile publice romane.

Nici parintii nu sunt incantati de aceasta intiativa, multi dintre ei sustinand ca soselele din Romania sunt destul de periculoase si fara acesti tineri. Chiar daca nu vor avea dreptul sa conduca un autoturism, regulile sunt aceleasi iar gradul sporit de impresionare reciproca este mai periculos ca oricand. In consecinta, multi dintre parinti considera ca varsta minima de 16 ani nu este una optima pentru a obtine un permis de conducere in Romania. O singura miscare gresita si totul s-ar putea transforma intr-o adevarata catastrofa.

Cu toate acestea, legea va ramane aceeasi pana la noi modificari iar posesorii de permise de conducere din obtinute pentru categoriile anterioare acestui definitivat, vor trebui sa invete sa se fereasca de lipsa de experienta a viitorilor soferi si sa fie mult mai vigilenti cand vor iesi in trafic.

Banchetul de sfarsit de clasa a 12-a

Vazusem ieri la televizor o stire despre elevii astia de bani gata, care terminau clasa a 12-a. Mama, ce moda, ce coafuri, ce masini! Aveai impresia ca elevii aia, faceau parte dintr-o alta lume. Oare atat de mult sa se fi schimbat timpurile de cand am terminat eu liceul? In cazul asta cand fii-mea va termina scoala, o sa trebuiasca sa fac din nou imprumut la banca sa o imbrac pentru banchet? No way.
 
Eu sper din tot sufletul sa nu fie peste tot chiar asa, fiindca altfel am sa imi iau campii in urmatorii ani. Unele domnisoare din filmulet, se laudau cu rochite aduse din America. Dar ce naiba au astea de la noi din tara? Sunt prea simple? Hai sa fim serioase fetelor. Nu cred ca nu gasesti in toata Romania, o rochie suficient de frumoasa, incat sa o imbraci pentru un banchet. Coafurile si machiajul, erau si ele, ultimul racnet. Erau foarte frumos machiate fetele, nu zic nu, insa sunt curioasa oare cat a costat machiajul acela, si coafura respectiva. Despre manichiura si pantofi nici nu are sens sa mai discutam. Toate , aproape toate, sa nu exageram aveau tocuri de 15 centimetri. Insa dupa cateva ore de dans, evident ca si-au dat jos papucii. Tinerii, insa, s-au imbracat cu ajutorul designerilor. De parca singuri nu puteau. Ce doamne iarta-ma trebuie sa apelez la un designer sa ma imbrace? Merg cumva la decernarea premiilor Osacar? E doar un  amarat de banchet. Si dupa mintea mea obtuza, acest banchet ar trebui tinut, abia dupe ce se da bacul. Cu participarea exclusiva a celor care l-au luat. Ca asa toti se lauda ca pe langa hainele super scumpe si frumoase, au invatat si isi vor lua bacul. Insa rezultatul il stim cu totii.
   
Prin urmare, am sa ma rog celui de sus, sa nu se mai schimbe tare moda, pana imi creste fata, fiindca am sa intru la sapa de lemn.

Zi de curatenie

Cred ca fiecare dintre noi, femeile, avem un moment in care dorim sa facem curatenie in toata casa. Mi-a venit cheful, taman acuma cand nu mai am voie sa fac nimic din cauza sarcinii. Cu toate astea am facut cate putin. Curatenia asta e ceva, care trebuie facut in fiecare casa, insa fiecare are stilul sau de a facea treaba asta.

Eu de exemplu, nu stau sa bibilesc fiecare coltisor al casei. Fac asa cum stiu si cum pot, chiar daca asta nu convine tuturor. La mine ziua de curatenie este sambata. Iar in restul saptamnii mai sterg un praf, mai dau cu aspiratirul, mai fac si de mancare. Am noroc fiindca acuma ma ajuta la curatenie si fii-mea. Daca ma vede ca dau cu aspiratorul, hop si ea vrea sa faca acelasi lucruri. Ma vede cu carpa in mana, vrea si ea sa stearga praful. E frumos. Imi place sa o vad asa. Mai sunt momente in care se implica si sotul, dar mai raraut, fiindca el are alte prioritati care unoeri ma scot din minti. Stiu ca sunt case care arata ca un spital sau ca o farmacie. Insa eu prefer sa fac totul linistita si fara sa ma agit prea mult. Cui nu-i place sa nu vina la mine in casa si gata. Sunt femei care fac curatenie generala o data pe luna. Eu fac de doua ori pe an. Exact de Craciun si de Pasti. Oricum nu umblam prin praf si noroi toata ziua ca sa stau tot timpul cu mopul in mana.

Cum iti construiesti propriul site in 7 pasi

Pasul 1 - Gazduirea

Hosting-ul este locul in care isi are baza site-ul tau si toate paginile web. Daca construiesti un site web de pe computerul personal si nu il muti in zona on-line, este oarecum inutil. Astfel, nimeni nu va putea vreodata sa-l vada. Deci, primul lucru pe care vei dori sa-l faci este sa gasesti un furnizor de hosting Web.

Cei mai multi oameni opteaza pentru Web Hosting gratuit, fara sa se gandeasca prea mult, dar nu isi dau seama ca pot exista dezavantaje pentru o astfel de gazduire. Nu ai intotdeauna la fel de mult spatiu (necesar pentru a rula anunturile pe site) si te poti trezi cu anumite limite. Asigura-te ca ai citit termenii si condintiile inainte de a te apuca de crearea site-ului.

Pasul 2 - Ai nevoie de un nume de domeniu


Nu ai nevoie de un nume de domeniu pentru a pune un site pe web. Poti pune un site pe un hosting gratuit sau chiar platit, fara un nume de domeniu. Insa, trebuie sa iei in calcul ca, un nume de domeniu bine ales ofera branding suplimentar pentru site-ul tau si usureaza munca oamenilor cand trebuie sa-si aminteasc─â URL-ul.

Pasul 3 - Planul site-ului tau

Odata ce ai ales un domeniu, poti incepe planificarea site-ului. Pentru asta, ai nevoie sa stabilesti:

Tipul site-ului - cele mai multe site-uri sunt de stiri / informatii, vanzare de produse sau site-uri de referinta. Ca atare, ele au fiecare un accent usor diferit.

Navigarea - navigarea afecteaza arhitectura informationala a site-ului.

Continutul - paginile pe care urmeaza sa le construiesti.

Pasul 4 - Construieste-ti site-ul pagina cu pagina

Construirea unui site web impune lucrul pe o singura pagina la un moment dat. Pentru a-ti construi site-ul ar trebui sa fii familiarizat cu:

Design-ul de baza - elemente profesionale de design

HTML - HTML este piatra de temelie a unei pagini Web. Desi nu este absolut necesar, vei face mai bine daca inveti HTML-ul, decat daca nu o faci.

CSS - CSS este piatra de temelie a aspectului paginilor.

Editorii de pagini web - gasirea editorului perfect pentru nevoile tale te va ajuta sa inveti despre design, HTML si CSS.

Pasul 5 - Publicarea site-ului

Ca sa publici site-ul, trebuie sa indeplinesti cu strictete primii 4 pasi. Abia apoi, esti gata sa-l scoti la apa. Poti face acest lucru fie cu instrumentele care vin cu serviciul de gazduire sau cu clienti FTP.

Pasul 6 - Promovarea site-ului


Cel mai simplu mod de a-ti promova site-ul este prin optimizarea motorului de cautare  (SEO). Astfel, vei fi ajutat sa te claseazi in motoarele de cautare. Acest lucru poate fi foarte dificil uneori, dar este ieftin si poate duce la rezultate bune.

Alte modalitati de a-ti promova site-ul includ: e-mail, publicitate dar si prin cale orala. Ar trebui sa incluzi URL-ul la sfarsitul corespondentei profesionale si ori de cate ori ai ocazia, prin alte mijloace. Trece, dnews.ro - spre exemplu - la sfarsitul fiecarui mail, alaturi de datele de contact.

Pasul 7 - Mentinerea si intretinerea site-ului

Intretinere poate fi partea cea mai plictisitoare din web design, dar, este necesara pentru mentine site-ul in fruntea clasamentului. Prin urmare, ar trebui sa lucrezi la dezvoltarea de continut in mod regulat.

Sarea in bucate – o poveste reala

Oricine a avut vreodata de luat un tratament pe baza de cortizon, stie ce inseamna chinul de a manca fara sare. Poate ca pare usor sa te gandesti ca nu mai adaugi sare in mancare si gata. Ba chiar, am auzit voci spunand ”pana la urma, vezi partea buna a lucrurilor, sarea nu e deloc sanatoasa pentru organism, asa ca tot raul spre bine!”. Ei bine, nu as mai vrea un astfel de bine! Si nici nu il doresc cuiva, pentru ca bine spunea fata imparatului din povestea lui Petre Ispirescu cand ii declara tatalui sau ca il iubeste “ca sarea in bucate”, caci fara zahar se poate trai, dar fara sare ba. De trait se poate trai, dar viata fara sare e un chin. Si nu numai pentru ca mancarea nu are gust – dar absolut niciun gust! – ci si pentru ca nu ai ce sa mananci in afara de fructe, legume si carne. Orice lucru pe care l-ai mancat inainte de dieta fara sare este acum inaccesibil – orice eticheta contine sare sau sodiu, si cu cortizonul nu este de glumit, asa ca a trebuit sa citesc timp de sase luni – si epopeea va continua! – toate etichetele. Stiati ca nu exista pasta de tomate fara sare? Stiati ca nu exista unt fara sare? Cred chiar ca si laptele are sare, dar nu vreau sa ma mai gandesc la asta, o las sa fie placerea mea vinovata. Apa minerala are sare! Mezelurile, branzeturile nici nu mai vorbesc. Cerealele au sare! Ciocolata are sare! Practic, in afara de gratar, friptura la cuptor si legume fierte, la gratar sau la cuptor nu prea gasesc alternative de meniu. A, si orezul si pastele, desi si pentru acestea din urma trebuie atentie la eticheta! Am cumparat in lunile astea ierburi si mirodenii cat nu am cumparat in toata viata mea, sperand sa schimb cumva gustul mancarii odioase, dar fara niciun rezultat! Am consumat kilograme de ceapa si usturoi, crezand in ceea ce citeam, si anume ca legumele cu gust puternic suplinesc intrucatva lipsa sarii din mancare, Ei bine, nu exista nimic care sa suplineasca sarea! Sarea e un must pentru o viata normala!

Fructe de mare – Romania sau Bulgaria?

Ca tot a venit vara si majoritatea bucurestenilor si-au facut un obicei din a da cate o fuga pe litoral in fiecare week-end, merita sa spun ca cel putin la fel de atractiv este sa te repezi cate o tura si pana la vecinii bulgari. Nu numai pentru ca turismul la ei s-a dovedit a fi o alternativa destul de buna la ofertele de pe litoralul romanesc, ci si pentru ca cel putin dintr-un punct de vedere stau mai bine decat noi. Si aici ma refer la capitolul restaurante cu meniu pescaresc si mai ales acelea care servesc fructe de mare proaspete. Cum din Vama Veche pana la bulgari nu e decat o aruncatura de bat si ajungi in aproximativ 30 de minute, hai sa recunoastem ca o seara la ferma de midii Dalboka e o optiune perfecta pentru impatimitii de astfel de delicii. Sigur ca asa cum deja stie toata lumea care a dat vreodata pe-acolo, drumul de acces din Vama pana la Dalboka nu este unul dintre cele mai stralucite, dar cum sa fim tocmai noi critici cu drumurile?! E bine ca macar avem un loc unde fructele de mare sunt sublime.

Ca sa fiu sincera pana la capat, pentru cei care tin la onoarea lor de patrioti, am o optiune si in Romania – Popasul Pescarilor, situat undeva pe o plaja greu accesibila in zona statiunii Olimp. Decorul este spectaculos, mancarea a fost excelenta la inceput, dar ca orice minune in Romania a tinut doar un sezon pana sa intervina compromisurile. In alta ordine de idei, servirea nu a fost niciodata cea mai prompta, dar se intelege prin prisma numarului mare de turisti care vin aici seara de sera cu rezervare. Desi, repet, nu este un restaurant usor accesibil tuturor turistilor si este nevoie de indrumari precise pentru a ajunge aici daca nu cunosti zona. Proprietarii se lauda ca pestele si fructele de mare sunt pescuite cu plasele care se vad intinse in largul marii in zona restaurantului, dar meniul extrem de variat nu prea ma lasa sa cred, la drept vorbind…Cu toate astea, am mancat aici de multe ori si am plecat incantati, insa daca ar trebui sa aleg eu as opta pentru Dalboka.

Un final fericit

Cu totii preferam povestile cu “final fericit”, iar cei care inca mai cred in oameni si in puterea lor de a schimba bucatele din lume, le pot spune ca cea mai importanta in viata noastra este credinta. Ca este vorba de un film pe care-l urmarim entuziasmati sub lenjerii de pat sau ca este vorba de un eveniment petrecut alaturi de cei dragi, finalul fericit reprezinta reperul de a fi indulgenti, rationali dar in acelasi timp cu zambetul pe buze si ganduri senine.

Cele mai sincere povesti sunt acelea in care personajele desi isi vopsesc obrajii cu sinceritate nu poarta masti. Cum exista posibilitatea de a te ascunde dupa albul greselii, dupa perdeaua nazuintei sau dupa lenjerii de pat sub caldura confortului, exista si sansa de a ti se dezvalui sub forma experientelor, cunoasterea unor viziuni alternative.

Nu este capat de drum povestea nici unui om pentru ca orice fir epic poate fi innodat prin mosteniri si mostenitori. Ceea ce lasi in urma este ceea ce va putea vorbi pentru tine si va spune cum finalul unei povestiri reprezinta inceputul alteia.

Permanent invatam sa supravietuim iar una dintre tehnici este fericirea. Cum seara este cel mai bun sfetnic, in confortul unor lenjerii de pat si lumina lunii totul devine “illuminator”. Alternativa ratiunii impletita cu cea a sinceritatii ne vorbeste despre povestile cu final fericit si despre posibilitatea confirmarii lor prin ceea ce lasam in urma noastra.

Un final fericit in viata noastra reprezinta mai mult decat a ne gasi impliniti si mai putin decat a cerceta continuitati. O incursiune in viata fiecaruia ce se dovedeste a fi multumitoare reprezinta confirmarea ca viata este ofertanta din punctual de vedere al alegerilor si al cailor ce trebuiesc urmarite. Trasand linii de plecare dar si repere valorice are o importanta pentru formare dar si pentru filosofia a ceea ce reprezinta un “happy end”.

Cate ore petreci in bucatarie ca femeie?

Cineva mi-a pus nu de mult intrebarea asta. Raspunsul meu a fost scurt. Nu mai mult de 2 ore. Sunt si cazuri in care petrec ceva mai mult timp, atunci cand am chef de gatit chestii sofisticate. Adica ma rog, o salata de boeuf, ceva care iti ia mult timp cu prepararea. Insa de obicei fac o supa sau o ciorba rapida, si o tocana de ceva carnita si la revedere.
 
Nu imi place sa stau mult in bucatarie mai ales vara. Dar daca am chef sa fac o prajitura, atunci stau si bibilesc fiecare lucru care scrie in reteta. Doar ca eu fac deserturi relativ rar. Prefer sa le mananc, mai degraba decat sa le pregatesc. Si oricum daca prepar ceva dulce, fac doar chec sau tarte, si atat. Astea se fac repede si sunt usoare. Sau budinci. Asa ca niciodata nu stau in bucatarie mai mult de 2 ore. Nu am facut asta pana acuma, si nici nu am sa o fac prea curand. Daca as sti si eu sa gatesc chestii din astea sofisticate cum o fac cei de la Masterchef, poate ca ar trebui sa stau mai mult in bucatarie. Dar atata timp cat al meu sot nu se plange ca mancarea nu e buna, e ok si asa.