Adidasii de alergat – cum ii asortezi?

Daca pana acum iti faceai griji ca investesti o suma considerabila ca sa iti achizitionezi o pereche de pantofi sport si singurul loc unde ii vei purta va fi sala de sport, ei bine, e vremea revansei. Pantofii sport ies din salile de fitness si de pe pistele de atletism si urca pe podiumurile de moda, in prezentarile marilor case. Fita sau nu, cert este ca nu vei putea rezista tentatiei de a-ti cumpara macar un exemplar din aceste bijuterii. 

Sunt simpli, cu un aer retro, revin in culori bomba si cel mai important… le poti combina cu orice din garderoba ta de acasa. Este, fireste, un look nou si iti va lua ceva timp pana sa te obisnuiesti cu schimbarile, insa merita macar sa incerci. Iata cateva sugestii despre cum sa porti o pereche de adidasi dama pentru alergat: pantaloni negri skinny (eventual colanti dintr-un material mai gros), bluza matase, pardesiu fara revere, adidasi pentru alergat New Balance, geanta supradimensionata; pantaloni scurti piele, pulover rosu larg, poseta plic, pantofi sport negri; fusta din piele, t-shirt simplu, sacou jerse, adidasi pentru alergat, geanta mare, ochelari de soare; jeansi albastri skinny, maieu alb, cardigan supradimensionat lung, geanta de umar, adidasi pentru alergat.

Nu sunt combinatii la indemana oricui, si inca nu sunt cele mai indraznete – in care designerii ne indeamna sa combinam adidasii pentru alergare cu rochiile din materiale pretioase. Este insa, cu siguranta, un hibrid interesant care va imparti din nou lumea modei in grupuri pro si contra. Noul trend ce impune agresiv adidasii pentru alergare, indiferent de brandul lor, si-a facut simtita prezenta si in mediul virtual, unde la capitolul incaltaminte online, site-urile abunda de astfel de oferte. Gaseste-o pe cea care ti se potriveste mai bine atat din punct de vedere al banilor cat si din punct de vedere al potrivirii cu propria-ti personalitate.

Stii sa spui nu?

Sunt curioasa cati dintre voi stiu sa spuna nu, la un lucru pe care nu vrea sa-l faca. Eu si la capitolul asta stau prost. De multe ori cand ma ruga cineva sa il ajut cu ceva, si nu aveam timp, nu puteam zice nu. Imi era efectiv rusine. Mereu ma lasam pe mine pe planul secund, si saream altuia in ajutor. Toata viata mea am facut asta. Si la scoala, si la facultate si , chiar si acuma.

Tin minte ca in liceu, desi nu voiam imi ajutam colegii in pauzele mari la unele teme. Voiam si eu sa ma bucur de pauza aia, sa beau un suc, sa ma plimb cu fetele, sau sa stau doar pe banca si sa ma bucur de doua zeci de minute de relaxare. Dar asa se rugau de mine, ca nu aveam de ales si ii ajutam. Apoi la facultate aveam o colega, ce ma bazaia de fiecare data, la orice examen sa o ajut si pe ea. Nu eram as in ale studiului, dar mie imi placea sa ma concentrez pe ce faceam la examen. Iar apoi daca mai aveam vreme, as fi ajutat-o si pe ea. Doar ca era super sacaitoare. Si nu ma lasa in pace pana nu o ajutam. Nici nu stiu de ce naiba ma mai puneam langa ea. Aceeasi greseala am facut-o si pentru sustinerea unul examn fara de care nu puteam trece anul. I-am zis de la bun inceput sa ma lase sa-mi fac lucrarea si apoi am sa o ajut si pe ea. Nu are rost sa va mai zic cum m-a agitat tot exemenul. Ca sa-i zic si ei, ca vrea sa scrie si ea ceva. Eram pachet de nervi, fiindca noi primisem de la colegii mai mari raspunsurile la intrebari si i-a fost lene sa le invete. Evident ca profesoara ne-a atras atentia de n ori, si la un moment dat eu chiar am inceput sa o ignor. Insa ea o tinea pe a ei. Asa ca venit profa si ne-a semnat lucrarile si mie si ei. Am crezut ca o omor. Atunci a fost ultima oara cand am ajutat pe cineva la un examen.

Azi daca vreau sa ajut pe cineva o fac, daca nu, nu. Exceptie fac prietenii foarte buni si familia. In rest se pot ruga de mine toata ziua. Daca am timp ajut daca nu, cer amanare, sau ii rog sa ma lase in pace.