Casuta visurilor tale

Ti-ai dori sa fii mandrul proprietar al unei case in Bucuresti? O simpla cautare dupa case de vanzare Bucuresti si esti cu un pas mai aproape de a-ti implini visul. Toate bune si frumoase, insa daca doresti sa cumperi o casa intr-o zona rezidentiala, cum ar fi Baneasa sau Dorobanti, contul tau va trebui sa nu cedeze presiunii si sa faca fata pana la capat, asta incluzand si cheltuielile ce vor aparea cu intretinerea locuintei. Daca nu ai un cont maricel atunci poti opta pentru o casuta intr-un cartier mai putin faimos si mai putin “fitos”, pana la urma aceste zone sunt de multe ori supraapreciate si nu se ridica la nivelul pretului impus. Si-au castigat o notorietate pe seama persoanelor publice ce si-au achizitonat locuinte in zonele respective.

Eu una, as opta mai degraba pentru o casa situata in afara orasului, chiar daca ar trebui sa merg putin mai mult pana la locul de munca, insa cred ca ar merita sa scap de agitatia orasului. As vrea ca atunci cand ajung acasa sa nu mai aud zgomotul masinilor, sirenelor, tramvaielor si altor mijloace de transport. O casa situata la marginea Bucurestiului ar fi perfecta, nici prea departe, dar nici prea aproape, ca sa fie totul in echilibru. Ii admir pe cei care au facut aceasta schimbare si ii vad acum mult mai linistiti. E altceva sa poti sa iti bei cafeaua de dimineata pe terasa din curte si sa auzi doar pasarelele ciripind si sa iti incepi ziua cu un zambet larg si cu voie buna. Ce iti poti dori mai mult? Nu poti sa negi partile pozitive ce pornesc din simpla achizitie a unei case. E recomfortant sa schimbi peisajul gri al blocurilor din capitala pe unul ce iti da senzatia de prospetime si vitalitate, prins prisma faptului ca esti mai aproape de natura.

           

Preotul nu este psihiatru

Aud tot mai des de oameni, chiar foarte tineri, care ajung la spital din cauza atacurilor de panica. Aud tot mai multe femei care sufera de depresie post-natala si citesc tot mai des statistici care arata ca principala cauza de mortalitate in viitor va fi depresia. Cu toate astea, nu vad aproape nicio schimbare in atitudinea oamenilor fata de aceasta boala si fata de psihiatri si psihologi sau fata de tratamentul antidepresiv. 

Inca folosim cuvinte ca nebun atunci cand vorbim de cineva care se duce la psihiatru din cauza unei depresii, inca avem frisoane si “ne ferim ca dracul de tamaie”, cum spune o vorba populara, cand auzim de antidepresive sau terapie psihologica. Inca mai credem ca depresia trebuie tratata la preot, nu la psiholog sau psihiatru, chiar daca ei pentru asta s-au pregatit ani de zile. Eu am avut atacuri de panica si am facut tratament antidepresiv pentru a nu le mai avea. Am facut si terapie cateva luni de zile si timp de mai bine de un an am citit “ca nebuna” peste 30 de carti de psihologie, in incercarea de a gasi si singura niste raspunsuri. Niciodata nu am ascuns acest lucru, pentru ca niciodata nu mi s-a parut o rusine si am povestit mai abitir despre asta atunci cand vedeam ca interlocutorul meu isi schimba brusc atitudinea fata de mine; cu vorba imi spunea ca intelege si ca nu e nimic rusinos sa apelezi la tratament adecvat si la doctori de specialitate si ca oricum sunt multi oameni care sufera de aceasta afectiune, dar cu gandul stiam ca ma crede un pic sarita de pe fix, daca am ajuns la bau-baul de psihiatru si daca am luat antidepresive. In primul rand, toti cei care marginalizati oamenii care au facut vreodata vreun tratament recomandat de psihiatru, ca sa poti face vreun tratament medicamentos, trebuie sa ajungi la psihiatrul, el fiind singurul doctor care iti poate recomanda tratemnt pentru tulburarile psihiatrice. In al doilea rand, vreau sa va intreb: daca va doare maseaua, va duceti la stomatolog, nu? 

Daca aveti probleme cu inima, consultati un cardiolog, asa este? Dar daca aveti probleme de natura psihologica, ce se pot datora unei traume sufirite, unui stres acumulat in exces, unei depresii netratate la timp, va duceti unde? Unde ar trebui tratate astfel de probleme, dupa parerea dumneavoastra, cei care blamati oamenii care fac ceva pentru a fi sanatosi mental? La vraci? La preot? Nu este normal sa se mearga la medicul de specialitate, adica la psihiatru? Vreau sa va spun ca am vazut atatea drame, care s-au produs din cauza rusinii sau a ignorantei, oameni care simteau ca nu e ceva in regula cu ei si carora li s-a agravat starea numai pentru ca refuzau sa mearga la un specialist, pentru ca “eu nu sunt nebun sa merg la psihiatru”. Traim in secolul 21, avem telefoane destepte, laptopuri, tablete si alte tehnologii inteligente, dar nu suntem suficient de inteligenti sa ridicam niste bariere impuse de o societate ignoranta, inapoiata... Vrem sa credem ca am progresat, dar sunt unele lucruri, domenii la care am ramas tot repetenti, asa cum se intampla in trecut. 

Nu stiu cand vom reusi sa luam nota de trecere macar la capitolul toleranta, dar inca mai sper intr-un miracol.

Cum sa gasesti cele mai bune preturi pentru piese auto

In zilele noastre viata se desfasoara mult mai dificil fara o masina personala pe care sa o folosesti in diferite scopuri, astfel ca fie vorbim de o plecare la mare sau la munte, de transportul cumparaturilor acasa sau de transportul celor mici la scoala si de la scoala, automobilul trebuie sa fie in conditii optime de functionare. Atunci cand acesta se strica ai o stare neplacuta cauzata in primul rand de costul pieselor pe care trebuie sa le inlocuiesti, insa iata cateva sfaturi pentru a salva niste bani.

Pentru inceput este necesar sa stabilesti care este problema si daca trebuie sa schimbi o singura piesa ori intreg ansamblul, iar dupa ce ai identificat problema cauta piese auto online pentru a gasi cele mai bune oferte. Fii atent insa, deoarece poti achizitiona un model gresit si poti pierde implicit mult mai multi bani decat daca ti-ai fi reparat masina la reprezentanta. Exista intr-adevar masini ale caror componente pot fi impartite, dar trebuie sa fii absolut sigur de acest lucru.

Mai departe trebuie sa stabilesti de unde iti cumperi componentele. Pe internet vei gasi piese auto ieftine, insa daca in zona ta exista furnizori ce practica preturi mai mici – putine sunt cazurile – atunci stii ce ai de facut. Cu toate acestea un pret mic nu inseamna intotdeauna o afacere profitabila, asadar orienteaza-te catre cei care iti pot oferi garantie.

Urmatorul pas este sa vezi daca agentul comercial de la care ai achizitionat piesa respectiva iti permite sa o returnezi in situatia in care ea nu se potriveste. Dupa cum am mentionat la inceput sunt mari sanse sa cumperi ceea ce nu iti trebuie, mai ales daca esti incepator in acest domeniu.

Spre final as mai vrea sa mentionez si despre posibilitatea de a te interesa in legatura cu „istoria” componentei. Daca o cumperi de pe un forum al pasionatilor ai toate sansele sa stii cat mai multe despre fostul proprietar.

In sanul familiei

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand sunt in preajma celor dragi am impresia ca nimic rau nu ma poate atinge. Ma simt in siguranta, ma simt protejata, iubita, inteleasa si apreciata. Simt  in acele clipe cum lumea se rezuma doar la acele momente petrecute in sanul familiei. Iar aceste reuniuni de familie imi aduc cea mai mare fericire, pentru ca ma pot bucura de prezenta tuturor celor dragi in acelasi timp si atunci se pune tara la cale si se stabilesc urmatoarele destinatii de vacanata si planuri pentru sarbatori si sarcinile fiecaruia in parte. Cel mai aproape ma simt de varul meu, Mihai. Intre noi s-a creat o puternica conexiune inca de cand eram mici si copilaream in vacantele de vara, impreuna, la casa bunicilor. Nu ne puteai desparti nici daca te chinuiai sa o faci. Imi e dor sa petrec mai mult timp alaturi de el, pacat ca atunci cand crestem , timpul nu ne mai permite sa facem atat de des tot ceea ce ne dorim. Pacat ca viata ne duce in directii diferite si nu mai avem posibilitatea de a crea noi amintiri , atat de des pe cat ne-am dori. De aceea trebuie sa profitam din plin de fiecare minut, pentru ca prezentul e tot ce avem. Asa ca suna-ti mai des bunicii, in mod sigur se vor bucura sa te auda. Fii cat poti de mult in preajma lor, acum cat timp ii ai, pentru a nu regreta mai tarziu ca ai spus “ nu am timp acum, o las pe data viitoare”. E sfanta vorba aceea din popor “nu lasa pe maine ce poti face astazi”. Asa ca daca ai ocazia sa faci o bucurie unui membru din familia ta, nu ezita nici pentru un minut, doar fa-o , recompensele for fi incredibile pe partea sufleteasca.

Design-uri, nuante, stiluri

Fiecare sezon vine cu noi linii vestimentare, noi culori si designe-uri. Culorile sunt in stransa legatura cu starea noastra de spirit cat si cu vremea de afara. Chiar daca culorile neutre sunt, in general,  pe placul tau, vara aceasta soarele parca te invita sa renunti la stitlul tau consacrat si sa fii mai indrazneata si sa alegi nuante care stralucesc. In mod sigur, te-ai gandit acum la culori precum, galben, portocaliu, roz, e o vara in care te poti juca din plin cu diverse variatii din paleta coloristica.

Ma bucura aceasta emancipare a nuantelor si a stilurilor. Ma bucur sa vad ca sunt din ce in ce mai apreciati micii designeri de haine si accesorii handmade. Nu pot fi decat incantata sa vad atunci cand merg prin oras cum, in locul unor spatii undeai gaseai lipit pe geam un afis cu “ de inchiriat” sau de “vanzare”, gasesc acum scris deasupra “magazin imbracaminte”. Obisnuiesc sa intru in aceste buticuri pentru ca am certitudinea ca voi gasi doar creatii unice, fiecare cu o poveste de spus, ce asteapta cuminti sa fie luate si duse intr-o casa noua si  bineinteles, purtate. Poti sa alegi dintr-o mare varietate de obiecte vestimentare, de la accesorii la rochii de vara, fuste de diferite culori, chiar si la pantofi. Aceste magazine aduc un aer proaspat orasului, o culoare si un stil aparte. Parca te scot din monotonia cromatica si fac sa nu fii adepta spiritului de turma. Tindem sa urmam tenditele si in acest mod,  fara sa ne dam seaama,  riscam de multe ori sa semanam unii cu ceilalti, sa ne imbracam la fel, din aceleasi locuri, cu aceleasi culori.

Gaseste cat mai multe moduri pentru a te juca cu nuantele si design-urile dar fa-o in functie de personalitatea ta, de felul tau de fi. Asa vei fi remarcata si automat la moda pentru ca  frumusetea, creativitatea si bunul gust vor fi mereu in tendinte.

Ce s-a întâmplat cu albinele?

Îţi aminteşti, copil fiind cât de speriat erai de albine? Îmi aduc aminte  cum obişnuiam să mă joc, în grădiniţa plină cu flori a bunicii şi cum de fiecare dată când ieşeam şi inchideam portiţa aveam câte o înţepătură nouă. Ahhh, ce mă mai chinuiau. Nu le suportam şi  nu întelegeam de ce trebuie să impart cu ele florile, de ce veneau mereu la locul meu de joacă, acolo unde mă simţeam eu cel mai bine.Mi-am dat seama pe măsură ce am mai crescut că, pentru ele, grădiniţa mea cu flori, nu era un loc de joacă, ele nu se jucau acolo, făceau ceva foarte serios, ceva vital pentru noi oamenii, un proces numit polenizare. Cum plantele nu pot porni în căutarea unui partener, ele se bazează pe alte elemente pentru a-şi transporta polenul dintr-un loc în altul, de la o plantă la alta, mai exact.Albinele fac acest lucru pentru ele, ajutându-le să se reproducă.

Tu  nu ai observat ceva ciudat de câţiva ani încoace? Ai mai vazut vreo albină primăvara asta? Unde sunt albinuţele zumzăitoare, pe care le dădeam la o parte mereu să pot mirosi florile?

Am auzit cu toții despre mai multe specii de animale pe cale de dispariţie, chiar și în lumea modernă, unii oamenii au văzut cum generații întregi de animale au dispărut. Oare allbinele vor urma? Unii experţi cred că albinele ar putea fi pe cale de a muri,fapt tragic pentru noi, mai ales când cel puțin o treime din hrana noastră depinde de polenizarea plantelor cu flori. Einstein a spus candva: "Dacă albinele dispar, omenirea ar mai avea doar 4 ani de viață." Peste 3 milioane de colonii de albine au murit în SUA din 2006 până în prezent și peste o mie de milioane de albine au murit în această perioadă în lume. Oamenii de știință cred că principalul motiv ar putea fi pesticidele (au fost găsite mai multe tipuri de pesticide în probele luate de la albine, polen şi ceara). Un alt fenomen care a nedumerit oamenii de ştiinţa este faptul că multe dintre colonii sunt abandonate.Acesta a fost numit sindromul Mary Celeste. Unele studii, legate de efectul produs de turnurile de telecomunicații, indica faptul ca acestea produc dezorientarea  albinelor, lăsându-le în imposibilitatea de a reveni la stupul lor. Multe dintre companiile implicate în apicultură se confruntă cu probleme economice grave. Ceea ce ne face pe noi să întelegem gravitatea problemei.

Ar trebui să realizăm că acţiunile noastre pot avea de multe ori efecte devastatoare.Că neglijenţa noastra poate distruge mediul în care traim. Că suntem răspunzatori pentru faptele noastre şi trebuie să ne îndreptam până când nu îndreptam celelalte vietăţi către pierzanie.

Există oare prietenie adevărată între barbaţi si femei?

De când ma stiu, am petrecut mai mult timp în preajma bărbaţilor decât în preajma femeilor. Totul a început înca de la grădiniţă, când, o colega mai răutăcioasa din fire, îşi făcuse un obicei zilnic din a mă ciupi şi a ma şicana. Eram preferata doamnei educatoare şi poate că asta o făcea să se comporte atât de urât cu mine.Nu am stat prea mult să mă gândesc de ce făcea asta, însă de atunci am inceput să stau mai mult în preajma băieţiilor care erau mult mai protectivi cu mine şi mai puţin răutăciosi.

Pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că motivul pentru care preferam compania băieţilor este acela că sunt mai sinceri unii cu alţii decăt sunt fetele între ele. Asta dacă faci parte din gaşca sau anturajul lor. Am învăţat lecţia grea a diferenţei dintre prieteni de gen masculin şi prieteni de gen masculin care vor să fie mai mult de atât cu varf şi îndesat. Îţi dai seama că dacă am crescut având mai multă încredere în compania prietenilor mei decât în cea a fetelor de vârsta mea, am ajuns să diferenţiez cu greu între gesturile de prietenie platonică, băieţească,  de frate şi gesturile unui pretendent la sufletul meu. Acum nu zic că toţi băieţii sunt asa, încă cred în prietenie între sexe opuse, însă sunt mult mai atentă. Despre neatenţia mea asupra gesturilor masculilor din jurul meu, mi-a atras atenţia chiar prietenul meu (bine e mai mult un fel de logodnic pentru că suntem împreună de mulţi ani). De-a-lungul timpului mi-a atras atenţia de mai multe ori în legătură cu băieţi din anturajul meu şi adevaratele lor intenţii şi de fiecare dată am refuzat să cred că ei ar putea să aibă intenţii ascunse. De fiecare dată a avut dreptate. Prefer să cred că noi, femeile suntem mai mult decât pradă pentru bărbaţii din jurul nostru dar nu pot decât să mă înfurii la gândul că iubitul meu a avut drepate. O ştii el ce nu ştiu eu? Oare chiar exista nişte semne de care eu nu sunt conştientă? Există oare o specie între toţi aceşti bărbaţi care să nu vadă în toate persoanele de gen feminin o  potenţială parteneră? Nu ştiu. Te las pe tine să mă convingi.

Nastere naturala sau prin cezariana?

• Riscurile implicate in cezariana si nasterea naturala
• Costurile implicate in cezariana si nasterea naturala

Iata o intrebare la care tinerele viitoare mame incearca sa ii gaseasca raspunsul, intotdeauna: nastere naturala sau prin cezariana? Daca, in sprijinul aparent al celei de-a doua, vine frica de durerea care apare intr-o nastere naturala, putine sunt cele care stiu ceea ce implica, in mod normal, o cezariana.

Statisticile spun ca unul din patru copii este nascut prin cezariana. Insa care dintre aceste doua tipuri de nastere implica mai multe riscuri, pe langa cel al durerii, si spre care ar trebui sa se indrepte viitoarele mame?

Riscurile implicate in cezariana si nasterea naturala

Cezariana poate reduce riscurile de a:

• resimti o durere acuta a perineului, in timpul nasterii si urmatoarele trei zile dupa aceasta
• dezvolta rani ale vaginului
• de a avea o sangerare serioasa, imediat dupa nastere
• de a intra in stare de soc, din cauza pierderii de sange.

In acelasi timp, riscurile cezarienei sunt:

• o spitalizare mai lunga
• atac de cord
• sangerare intensa

S-a ridicat intrebarea daca nasterea naturala produce alte efecte psihologice decat cezariana. Studiile au indicat ca, in cazul celei din urma, nu exista riscul de a dezvolta depresia post-partum. Pe de alta parte, insa, femeile care experimentau o nastere naturala, simteau o crestere semnificativa a stimei de sine, comparativ cu cele care treceau printr-o cezariana, inainte de aceasta fiind, totusi, inspaimantate de durerile pe care ar fi trebuit sa le suporte.

Studiile clinice si cercatarile realizate pe baza datelor statistice raportate de maternitati au ajuns la concluzia ca, per total, cezariana nu este mai riscanta decat nasterea naturala, in ciuda faptului ca riscurile sunt diferite. Riscurile implicate de cea dintai sunt cele care apar in cazul oricarei interventii chirurgicale majore, in acest caz fiind nevoie de perioade mai lungi de convalescenta, care se pot suprapune si chiar impiedica hranirea la san a bebelusului, din perioada imediat urmatoare. In acelasi timp, femeile care nasc pe cale naturala risca sa aiba rani interne.

In ambele cazuri, riscurile unei nasteri sunt foarte mici, daca atat mama, cat si fatul, sunt sanatosi. Conform studiilor, in cazul copiilor nascuti prin cezariana, exista o rata de 2 ori mai mare a celor care au avut nevoie de ingrijire neo-natala intensiva – insa este probabil ca asta sa se intample mai degraba din cauza motivului pentru care s-a optat pentru aceasta operatie, decat din cauza operatiei in sine.

Costurile implicate in cezariana si nasterea naturala

Tot studiile sunt cele care spun ca o cezariana este mai scumpa decat o nastere naturala doar pe termen scurt, deoarece necesita costuri pentru interventie si zilele de spitalizare care urmeaza.

Pe termen lung, insa, nasterea naturala este cea mai scumpa, deoarece ea necesita o asteptare indelunga, care poate interveni peste planurile materiale ale familiei. De asemeni, si in acest caz, chiar daca zilele de convalescenta nu mai sunt petrecute in spital, ele se manifesta acasa, mama avand nevoie de ingrijiri suplimentare pana cand isi va reveni.

In concluzie, la problema cezarienei versus nasterea naturala, raspunsul il poate da doar mama in cauza, deoarece ambele metode de nastere sunt la fel de sigure, insa diferentele dintre ele fiind definitorii intr-un mod individual, pentru fiecare familie si persoana in parte.

Mecanica inimii

„Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, nici in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama iar mecanica inimii tale se va strica iarasi.”

Am descoperit Mecanica inimii acum cateva luni, in cautarea unei carti relaxante, placute care sa imi aduca bucuria lecturii la un ceai, dar care deopotriva sa ma deconecteze de cotidian si sa ma conduca intr-o lume fantastica a copilariei, a magiei, unde totul este posibil. Macar pentru cateva ore…

Iar citind Mecanica inimii am descoperit o lume a fantasticului in care oamenii sunt minunati, magici dar cat se poate de reali totusi. E o carte mica despre oameni mari si speciali; o carte cu putine pagini dar multe invataturi pentru sufletele ratacite. Autorul Mathias Malzieu creioneaza frumos in cuvinte simple dar cu inteles profund , vieti pline de simbol si candoare, chipuri ingenue si suflete atat de mari incat cu greu incap in trupurile fragile ale locuitorilor acestei lumi fantastice. Iar in aceasta lume facem cunostinta cu un om care in loc de inima are un …ceas cu cuc. Pentru ca la nastere inima i-a fost prea plapanda, asistenta i-a inlocuit-o cu un ceas cu cuc. Dar chiar si asa, riscul supravietuirii este mare , motiv pentru care regula principala este ca dragul nostru personaj nu are voie sa se indragosteasca. Lucru insa greu de respectat mai ales atunci cand acesta este primul lucru pe care il va face cand va iesi in lume .E greu sa te comporti in permanenta in asa fel incat ceasul sa nu o ia inainte dar nici sa ramana in urma mai ales atunci cand „Micuta cantareata andaluza „isi face siesta prin drumurile strabatute si de plapandul nostru protagonist dandu-i toate acele si intreg mecanismul, peste cap.

Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam incendii. Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase si jumatate, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor! Asa iubeste un om care are restrictii in ce priveste cunoasterea acestui sentiment. Asa iubeste un om care sfideaza legile inimii si mecanicii ei chiar si cu riscul de a ajunge pe masa de operatie atat de des pentru a-i fi potrivite acele .

„Cand intru in panica, mecanica inimii mele o ia razna atat de tare, incat ma simt ca o locomotiva cu abur ale carei roti sar de pe calea ferata la curbe. Ratacesc pe sinele propriei frici. De ce ma tem? De tine, mai precis de mine fara tine.”

Ce frumoasa lectie despre iubire mi-a  parut aceasta, venita din partea unui om care, desi nu are voie sa iubeasca, iubste din tot mecanismul lui. Ce frumoasa lectie pentru cei care pot iubi si totusi nu o fac. Carora le e teama fara ca macar sa fie supusi vreunei primejdii. Nu e intampaltor ca majoritatea cartilor mici lasa urme mari…

Eu vs creierul meu

El: Aahh ce plictiseala. Ce ar fi mers acum o tigara, nu crezi? Mmmm

Eu: Nu!

El: Ei nu. Lasa ca stiu ca eu vrei. Tot te prefaci tu ca una ca alta. Oricum nu ai sa poti asa. Deci, ce zici de o tigarica? a?a?a?

Eu: Nu!

El: Auzi, sa stii ca nu demonstrezi nimic nimanui prin asta. Mai bine te relaxezi, fumezi o tigara si nici nu te mai chinui asa.

Eu: Nu!

El: Ceee fraieraa esti! Mi-e mila de tine. Nu stii ce pierzi. Oricum e o chestiune de timp si ai sa-mi dai dreptate. De ce sa mai astepti cand poti sa pui capat “suferintei” acum.. Deci, hai ia una. Una singura! Una, mica si plapanda! Care arde incet.. cu fumul ala caldut. Mmm ..

Eu: Nu!

El: bla bla…blablabla..bla

Eu: Nu!

Si o tinem asa ..de aproape doua saptamani. Just shut the f.. up!!!

In afara de asta, nimic nou. E plictiseala, liniste si nu se intampla nimic nou. Cel putin la exterior caci in mintea mea e tot timpul un conflict si chestii de meditat, iar aici nu ma refer numai la faza de mai sus.

De vreo cateva zile vad in fiecare dimineata rasaritul. Aaa rasaritul pe mare, ce dragut si romantic. Din pacate pentru mine e un motiv de stres, nervi si disperare pentru ca nu pot dormi. Si vad cum se lumineaza incet incet, si disssper.

In afara de asta, chestii marunte de zi cu zi. Mult prea marunte pentru a le mai insira aici si acum.

Astept si iar astept…ceva. Nu stiu ce. Nu intrebati.

Update

Scurt si la obiect: cand sunt suparata nu pot sa scriu. Nu pot si punct. Daca incerc o dau in sentimente si ies pagini de jurnarel, chestii intime, prea personale. Asa ca nu scriu, dupa cum s-a putut observa.

Azi m-am trezit mai bine dispusa. Nu stiu cum se intampla dar de vreo 3 zile ma trezesc mereu cu melodia lui Smiley in cap. Si imi place mai mult cum suna in capul meu decat la tv. Una peste alta e o perioada a schimbarilor. Pot spune chiar drastice si socante dar tot raul spre bine. Din astea ne maturizam.

In rest e plictiseala. Ma bucur ca am scapat de sesiunile alea care ma transformau intr-un robot, acum ii vad pe altii si mi-e mila de ei. Dar asta ne e sistemul de invatamant. Si acum imi vine sa rad cand ma gandesc cat de incompetenti sunt aia de “sus” care au gresit subiectele. Si mai au pretentii de la noi. ha! Zilele trecute am vazut-o pe una care isi scria la status  pe hi5 (printre altele) “lasa-ti-va” “lasa-ti-mi” etc .. Si na, nu am putut sa ma abtin si i-am spus. Sa nu fie cu suparare dar avea si 20 de ani.

Iar acum ma reintorc la cafeaua mea, fara tigara. Have a nice day!

De ce bătrânii devin radical pesimişti

 De ce bătrânii devin radical pesimişti – chiar cei mai senini, structural optimişti, dintre ei, care au detestat o viaţă pesimismul. Nu e o simplă problemă de psihologie. Observ lucrul peste tot. Bun: un bătrân optimist are ceva idiot. Dar acum toţi sombrează în pesimism funebru, şi e cam mult. În scrieri cel puţin, bătrânii nu erau aşa, se menţineau în obişnuita acreală bombănitoare, rămânând în genere senini. Radicalizarea bătrânilor în pesimism e ceva straniu.

       Contrastul între o globalizare tehnico-economică şi o balcanizare politico-culturală. Puţin comic. Cu cât lumea se unifică tehnic (cablaje etc.), cu atât se fragmentează cultural. Lucrul nu fusese prevăzut, se credea că unificarea va fi o înfrăţire: ‘satul global’ etc. Găsim totdeauna, până la urmă, valorile capabile să ne despartă eficient. Avem nevoie de separaţie. S-ar spune că fraternitatea nu e un ideal uman. Datul nostru e fragmentul. Nu cred că globalizarea va fi ceea ce predică apostolii ei. Vom suferi. Vom avea nostalgia fragmentului. Vom alege fractura, incongruenţa, frontierele interioare, ne vom descoperi strămoşi şi trecuturi fictive, numai pentru a ne delimita şi respinge. Deglobalizarea e sensul globalizării.

       Progresul populismului. La suprafaţă, dezgustătoare pare doar presa, care începe să ia locul tribunalelor populare. Confundând bănuielile cu faptele, privilegiind conspiraţionismul, montând afaceri, crezând în propriile ei ficţiuni, scenarii, eşafodaje incoerente, într-o ambalare mediatică halucinantă. Publicul, totuşi, marşează. De la o vreme, caută, are nevoie să creadă în cele mai improbabile şi mai stupide lucruri, iar ăsta e lucrul cel mai interesant.
       Singura alternativă a sistemului politic, în Europa, au devenit partidele populiste. Nu stânga, percepută acum ca parte a sistemului. Singurele partide anti-sistem sunt văzute a fi cele populiste. Lucrul n-are de-a face cu declinul economic. Sunt vechi rămăşiţe de ură, dar este de asemenea o oboseală sistemică.
       Populismul nu e interesant în sine, ci sastisirea generală de politic al cărei semn e. Dorinţa de schimbare a sistemului (poate, sfârşitul reprezentativităţii, dorinţa de democraţie directă, de tribunale cu juraţi, pe scurt de eliminare din joc a intermediarului). E vizibilă tot mai mult lipsa de conţinut politic în sine, o criză viitoare a politicului. S-ar putea să fie singura urmare a crizei economice, în timp ce toată lumea e cu ochii pe cea din urmă.
       Dar cât are sistemul reprezentativ în Europa? O sută de ani. Era normal să sară puţin în aer.
       Ce dracu faci aici. Who the fuck cares.
       Ciudat e că o să asistăm la toate astea. Doar asta îţi dă un sentiment cu adevărat ciudat.

       J.-D.V., psihanalist: ‘Doi psihanalişti s-au sinucis deja, încercând să mă analizeze’. Ei, aşa da.

       ‘Carambolaj intern.’ Cum numeşte D. tulburările de memorie.

Jocuri cu ferme si jocuri barbie

Jocul este activitatea preferata de catre cei mici, si este bine stiut ca ar renunta la orice pentru acest lucru. Problema este ca fata de acum 20 de ani cand eram eu copil, locul jocurilor printre copii si cu copii a fost luat de cel a jocurilor online. Acest lucru face mai grea alegerea de catre parinte a jocurilor pe care cel mic poate sa le acceseze. Doua dintre sugestiile mele, pe care le voi detalia mai jos, sunt pentru jocuri care sunt atat distractive cat si educative pentru cei mici.
Daca vreti sa va responsabilizati copilul, precum si sa il invatati cat mai multe despre viata la tara va sugerez sa cautati jocuri cu ferme online. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de jocuri este Framvile care poate fi jucat pe platforma de socializare Facebook, dar sunt si jocuri mult mai simple, creeate special pentru copii. Aceste jocuri sunt utile mai ales pentru copii care traiesc in mediul urban, fara acces la ferme sau mediul rural. Copiii pot invata mai multe despre cum arata animalele, sunetele pe care le scot, despre plante, precum si despre felul in care acestea sunt hranite si cum sa aiba grija de ele.
Pentru fetite, recomand jocurile cu Barbie. Mereu ca fetita mi-am dorit o papusa Barbie, si cred ca acest lucru nu s-a schimbat nici pentru fetiteledin ziua de azi, asa ca daca nu va permiteti sa cumparati o papusa reala prea des, puteti sa ii faceti cadou fetitei voastre o papusa virtuala. Pe site-ul celor de la Barbie gasiti o multime de jocuri cu aceasta papusa care poate fi personalizata, precum si multe jocuri cu Barbie de imbracat. Cred ca este o activitate atat ieftina cat si distractiva si educativa pentru copil, ajutandu-l sa isi dezvolte abilitati cromatice si nu numai.
Mediul online ofera si alte variante de jocuri pentru copii, ramane doar sa le explorati, si sa le alegeti pe cele mai utile pentru educatia piticului vostru.

interviu

 În acest interviu  din 29 martie ’91, Cioran era de părere că trebuie o cvasi-independenţă pentru Transilvania (unde ‘cvasi-’ e termenul esenţial). Ei bine, lucrurile nu sunt probabil pierdute, după ce se vor stinge naţionalismele de ambele părţi. Proiectul federal european eşuează acum – accelerat şi de criză -, e pe cale să eşueze precum federaţia iugoslavă. Se iveşte tot mai mult ideea unei confederaţii a Europei, în care deci naţiunile şi limbile ar mai juca un rol, pe model helvetic. Ei bine, atunci vom putea gândi un model confederativ şi pentru România (şase-şapte regiuni în loc de judeţe, o limbă oficială şi două-trei de circulaţie, autonomii economice locale – produse ‘made in Banat’, ‘made în Bucovina’ etc. -, cu concesii rezonabile de ambele părţi). S-ar potrivi şi în contextul general european, care abandonează visul federal şi merge vizibil spre confederaţie. Şi am avea în sfârşit, fir-ar să fie, puţină linişte.
       Pentru că problema Transilvaniei nu s-a terminat, nu s-a  rezolvat, şi nu se va rezolva mult timp de acum înainte cu genul ăsta de tensiune mocnită. Ungurii ne dispreţuiesc sincer (popor de ţărani, fără aristocraţie, sălbatic etc.), iar noi îi urâm sincer (aroganţi, negaţionişti sentimentaloizi, de o cruzime stupidă etc.), sunt duşmanii noştri cei mai buni de o mie de ani. Ambele popoare pot produce rapid dovezi ale suferinţei istorice şi mormane de cadavre în sprijinul lor. Asta nu poate continua. E naiv să crezi că problema s-a terminat fiindcă am intrat noi în Europa, iar acum e destul să reciţi versetele corectitudinii politice şi să le faci puţin loc în guvernământul central. Cât poate dura acest truc; probă că împing, constant şi obstinat, spre ce-i interesează. Provizoratul prelungit, în care ei se prefac că ne respectă şi noi ne prefacem că-i iubim, e absurd şi-şi apropie termenul. Trebuie să gândim un proiect comun (nu unul pe care să-l facem noi şi ei să-l semneze), unul fără iubire, întemeiat pe praxis, pe strict interes comun şi pragmatic, un proiect de antantă. Nu văd cine l-ar putea face; e nevoie de un cap politic. Singurul lucru favorabil e contextul.
       Occidentul nu cunoaşte Europa Centrală, habar n-are ce-a fost aici; nu el o să ne descurce problemele. Dar porneşte el însuşi spre confederaţie, şi lucrul ăsta, la nivel general, poate ajuta pe cine ştie să anticipeze abil drumul.

Harta şi teritoriul nu este o capodoperă

 Bun, trebuie admis: Harta şi teritoriul nu este o capodoperă. O carte bine structurată, programatic ternă, fără suflet; un roman al oboselii. În lista celorlalte, e doar mai bun decât Platforma.
       Mă bucur însă că Houellebecq a luat acel nefericit premiu. În felul ăsta, validat de mainstream, va fi în sfârşit lăsat din braţe de liota burghez-boemă a criticii hip, de toţi aceşti cretinei care citau ‘scandalosul’, luându-şi-l idol sau anti-erou fashion, alături de figuri ca Martin Amis sau Dantec, turmă de hipster-critici ai esteticii angajate pe care de altfel, structural, el îi vomită spontan. Aceşti mici imbecili, care umplu în toată lumea revistele, în cronici nule, cu portretul scriitorului blestemat, ‘provocator’ şi rebel (cum au învăţat că se spune – şi contagiunea clişeului e atât de mare, încât e aproape imposibil să dai azi peste o cronică la Houellebecq care să nu conţină vocabula ‘provocator’), erau singurul segment bizar de receptare de care trebuia să scape. Jenaţi de consacrarea incontestabilă pe care premiul o presupune, e în fine mort pentru ei, o statuie. Vor trebui să facă o piruetă, pentru a-şi repera idoli în altă direcţie.
       Mai are, probabil, unul sau două romane mari în şantier, de anvergura primelor. Nu ştiu; n-are nici o importanţă. Poate muri chiar mâine, îmi spuneam, cu o tresărire de jenă. Va fi spus deja esenţialul despre el, despre o anumită sensibilitate dureroasă, crepusculară a Occidentului. Perimetrul a fost desenat. E inconturnabil scriitorul epocii noastre.