Aceasta filozofie este expusa in intregime intr-o carte admirabila, Holism si evolutie, scrisa in 1926 de un om mai mult decat remarcabil, Jan C. Smuts, om de stat, filozof si savant. Un articol din ultima editie a Enciclopediei Britanica, intitulat „holism", scris de asemenea de catre Smuts, ne ofera un rezumat al ideilor dezvoltate in carte. Vom cita in extenso din acest articol:
„Holismul este o teorie care face din existenta «intregurilor» o trasatura fundamentala a lumii. Ea se refera la obiecte naturale, atat animate cat si neanimate, ca intreguri si nu doar ca ansambluri de elemente sau parti. Priveste natura ca avand in componenta corpuri si lucruri abstracte si concrete si nu ca fiind un intreg organic omogen si difuz. Si aceste corpuri sau lucruri nu sunt in intregime reductibile la parti; intr-un grad sau altul, ele sunt intreguri care inseamna mai mult decat suma partilor lor, iar punerea laolalta in mod mecanic a partilor nu va determina sau explica caracterul sau comportamentul. Asa-zisele parti nu sunt de fapt reale, ci doar distinctii analitice abstracte si nu exprima in mod corespunzator sau adecvat ce s-a intamplat cu alcatuirea lucrului ca intreg.
Holismul este deci un punct de vedere aditional si complementar celui stiintific, ale carui cuvinte cheie sunt continuitatea si mecanicismul. . . Schemele mecaniciste ale stiintei se aplica chiar si corpurilor vii, deoarece structurile lor materiale deterrnina functiile ce constituie caractere de viata. . . Viata si mintea sunt considerate a fi derivate ale materiei. . .
Schema stiintifica a fost in mod serios subminata de cele mai recente descoperiri din fizica si matematical. . . Valoarea conceptului mecanicist pentru cercetare nu este pusa la indoiala, dar nu mai poate fi considerata drept un adevarat indice al caracterului concret al universului si al continutului acestuia. Holismul este o incercare de a explora o schema alternativa care va evita, totusi, capcana vitalismului. ”
Ce implica acest concept al intregului? in primul rand, in masura in care un intreg este constituit din parti sau elemente, ele nu pot fi fixe, constante sau neschimbate. . . Intregul si partile se influenteaza reciproc si se modifica reciproc. . . Partile sunt turnate in forma si adaptate de intreg, exact dupa cum intregul, la randul lui, depinde de cooperarea partilor sale. . . Intrucat conceptul de intreg se aplica obiectelor naturale, apar doua mari abateri de la schema stiintifica ortodoxa.
In primul rand, din punct de vedere material, viata si mintea nu sunt constituite din elemente fixe, constante si neschimbatoare. In al doilea rand, in afara partilor sau a elementelor din lucruri exista un alt factor activ (intregul) pe care stiinta nu il recunoaste deloc. „Evolutia inseamna cresterea gradului de complexitate a partilor sau elementelor co-operante, cu o simultana crestere in unitate a tiparului cu care ele sunt combinate.
Inseamna astfel o serie de intreguri in ascensiune, de la cele mai simple tipare materiale pana la cele mai avansate. . . Totalitatea sau holismul caracterizeaza intregul proces de evolutie intr-o masura mereu crescanda. Si procesul este continuu, in sensul ca tipurile mai vechi de intreguri sau tipare nu sunt inlaturate, ci devin punctul de pornire si elementele unor tipare mai noi si mai avansate.
Astfel, tiparele material-chimice sunt incorporate in tipare biologice si ambele in tipare sau intreguri fizice ulterioare. Electroni si protoni, atomi si molecule, componente neorganice si organice, protoplasma. , plante si animale, minti si personalitati sunt doar simpli pasi in aceasta miscare a holismului. . . intregul este creator; oriunde partile conspira sa formeze un intreg, acolo apare ceva care inseamna mai mult decat nasterea intregului din partile sale este un exemplu al mai multului rasarind din mai putin, mai inaltului din mai jos, intr-un mod care nu violenteaza ratiunea. . . deoarece conceptul de intreg in relatie cu partile sale este un produs al ratiunii.
Smuts explica mai departe cum conceptul de cauzalitate pur mecanica este nesatisfacator si, probabil, o fictiune caci, daca efectul nu e niciodata mai mare decat cauza, daca cauza este si trebuie intotdeauna sa fie o masura exacta a efectului, acesta nu poate fi un univers progresiv creator. Cauzalitatea holistica (unde cativa factori contribuie la formarea de noi intreguri) este procesul real si face posibila cresterea si progresul care, de fapt, este realitatea in natura. De asemenea, daca aceasta cauza determina complet efectul, determinismul este absolut. In universul holistic libertatea este recunoscuta ca fiind inerenta naturii.