Gimnastele noastre de aur sacrificate…

Am vizionat reportajul lui Carmen Avram, despre povestea nestiuta a gimnastelor noastre de aur. M-a impresionat si nu putin! Cata determinare si cata truda au dus in spate Nadia Comaneci, Teodora Ungureanu sau Elena Eberle. Toate stabilite acum pe taramul fagaduintei. Medalii, faima si o scoala romaneasca de gimnastica spartana. E adevarat ca pe tot ceea ce punea mana Bela Karoli transforma in aur! de necontestat...dar ma intreb acum, dupa ce vad fetele de vaza ale Romaniei, era nevoie de atata rigurozitate si atata suferinta pentru a face performanta?

Eu zic ca de seriozitate da, dar de tiranism n-as prea crede. E adevarat ca au devenit modele pentru toate generatiile, insa chinurile prin care au trecut ...se merita? poate pentru medaliile din vitrina sau faima de dupa...Au scris istoria sportului romanesc, dar au ramas cu rani adanci...le vindeca renumele? Nu cred…

Concluzionand- felicitari fetelor si nu neaparat pentru ca ati ridicat drapelul romanesc pe culmi inalte, ci pentru determinarea de care ati dat dovada!