Design-uri, nuante, stiluri

Fiecare sezon vine cu noi linii vestimentare, noi culori si designe-uri. Culorile sunt in stransa legatura cu starea noastra de spirit cat si cu vremea de afara. Chiar daca culorile neutre sunt, in general,  pe placul tau, vara aceasta soarele parca te invita sa renunti la stitlul tau consacrat si sa fii mai indrazneata si sa alegi nuante care stralucesc. In mod sigur, te-ai gandit acum la culori precum, galben, portocaliu, roz, e o vara in care te poti juca din plin cu diverse variatii din paleta coloristica.
Ma bucura aceasta emancipare a nuantelor si a stilurilor. Ma bucur sa vad ca sunt din ce in ce mai apreciati micii designeri de haine si accesorii handmade. Nu pot fi decat incantata sa vad atunci cand merg prin oras cum, in locul unor spatii undeai gaseai lipit pe geam un afis cu “ de inchiriat” sau de “vanzare”, gasesc acum scris deasupra “magazin imbracaminte”. Obisnuiesc sa intru in aceste buticuri pentru ca am certitudinea ca voi gasi doar creatii unice, fiecare cu o poveste de spus, ce asteapta cuminti sa fie luate si duse intr-o casa noua si  bineinteles, purtate. Poti sa alegi dintr-o mare varietate de obiecte vestimentare, de la accesorii la rochii de vara, fuste de diferite culori, chiar si la pantofi. Aceste magazine aduc un aer proaspat orasului, o culoare si un stil aparte. Parca te scot din monotonia cromatica si fac sa nu fii adepta spiritului de turma. Tindem sa urmam tenditele si in acest mod,  fara sa ne dam seaama,  riscam de multe ori sa semanam unii cu ceilalti, sa ne imbracam la fel, din aceleasi locuri, cu aceleasi culori.
Gaseste cat mai multe moduri pentru a te juca cu nuantele si design-urile dar fa-o in functie de personalitatea ta, de felul tau de fi. Asa vei fi remarcata si automat la moda pentru ca  frumusetea, creativitatea si bunul gust vor fi mereu in tendinte.

Ce s-a întâmplat cu albinele?

Îţi aminteşti, copil fiind cât de speriat erai de albine? Îmi aduc aminte  cum obişnuiam să mă joc, în grădiniţa plină cu flori a bunicii şi cum de fiecare dată când ieşeam şi inchideam portiţa aveam câte o înţepătură nouă. Ahhh, ce mă mai chinuiau. Nu le suportam şi  nu întelegeam de ce trebuie să impart cu ele florile, de ce veneau mereu la locul meu de joacă, acolo unde mă simţeam eu cel mai bine.Mi-am dat seama pe măsură ce am mai crescut că, pentru ele, grădiniţa mea cu flori, nu era un loc de joacă, ele nu se jucau acolo, făceau ceva foarte serios, ceva vital pentru noi oamenii, un proces numit polenizare. Cum plantele nu pot porni în căutarea unui partener, ele se bazează pe alte elemente pentru a-şi transporta polenul dintr-un loc în altul, de la o plantă la alta, mai exact.Albinele fac acest lucru pentru ele, ajutându-le să se reproducă.
Tu  nu ai observat ceva ciudat de câţiva ani încoace? Ai mai vazut vreo albină primăvara asta? Unde sunt albinuţele zumzăitoare, pe care le dădeam la o parte mereu să pot mirosi florile?
Am auzit cu toții despre mai multe specii de animale pe cale de dispariţie, chiar și în lumea modernă, unii oamenii au văzut cum generații întregi de animale au dispărut. Oare allbinele vor urma? Unii experţi cred că albinele ar putea fi pe cale de a muri,fapt tragic pentru noi, mai ales când cel puțin o treime din hrana noastră depinde de polenizarea plantelor cu flori. Einstein a spus candva: "Dacă albinele dispar, omenirea ar mai avea doar 4 ani de viață." Peste 3 milioane de colonii de albine au murit în SUA din 2006 până în prezent și peste o mie de milioane de albine au murit în această perioadă în lume. Oamenii de știință cred că principalul motiv ar putea fi pesticidele (au fost găsite mai multe tipuri de pesticide în probele luate de la albine, polen şi ceara). Un alt fenomen care a nedumerit oamenii de ştiinţa este faptul că multe dintre colonii sunt abandonate.Acesta a fost numit sindromul Mary Celeste. Unele studii, legate de efectul produs de turnurile de telecomunicații, indica faptul ca acestea produc dezorientarea  albinelor, lăsându-le în imposibilitatea de a reveni la stupul lor. Multe dintre companiile implicate în apicultură se confruntă cu probleme economice grave. Ceea ce ne face pe noi să întelegem gravitatea problemei.
Ar trebui să realizăm că acţiunile noastre pot avea de multe ori efecte devastatoare.Că neglijenţa noastra poate distruge mediul în care traim. Că suntem răspunzatori pentru faptele noastre şi trebuie să ne îndreptam până când nu îndreptam celelalte vietăţi către pierzanie.

Există oare prietenie adevărată între barbaţi si femei?

De când ma stiu, am petrecut mai mult timp în preajma bărbaţilor decât în preajma femeilor. Totul a început înca de la grădiniţă, când, o colega mai răutăcioasa din fire, îşi făcuse un obicei zilnic din a mă ciupi şi a ma şicana. Eram preferata doamnei educatoare şi poate că asta o făcea să se comporte atât de urât cu mine.Nu am stat prea mult să mă gândesc de ce făcea asta, însă de atunci am inceput să stau mai mult în preajma băieţiilor care erau mult mai protectivi cu mine şi mai puţin răutăciosi.

Pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că motivul pentru care preferam compania băieţilor este acela că sunt mai sinceri unii cu alţii decăt sunt fetele între ele. Asta dacă faci parte din gaşca sau anturajul lor. Am învăţat lecţia grea a diferenţei dintre prieteni de gen masculin şi prieteni de gen masculin care vor să fie mai mult de atât cu varf şi îndesat. Îţi dai seama că dacă am crescut având mai multă încredere în compania prietenilor mei decât în cea a fetelor de vârsta mea, am ajuns să diferenţiez cu greu între gesturile de prietenie platonică, băieţească,  de frate şi gesturile unui pretendent la sufletul meu. Acum nu zic că toţi băieţii sunt asa, încă cred în prietenie între sexe opuse, însă sunt mult mai atentă. Despre neatenţia mea asupra gesturilor masculilor din jurul meu, mi-a atras atenţia chiar prietenul meu (bine e mai mult un fel de logodnic pentru că suntem împreună de mulţi ani). De-a-lungul timpului mi-a atras atenţia de mai multe ori în legătură cu băieţi din anturajul meu şi adevaratele lor intenţii şi de fiecare dată am refuzat să cred că ei ar putea să aibă intenţii ascunse. De fiecare dată a avut dreptate. Prefer să cred că noi, femeile suntem mai mult decât pradă pentru bărbaţii din jurul nostru dar nu pot decât să mă înfurii la gândul că iubitul meu a avut drepate. O ştii el ce nu ştiu eu? Oare chiar exista nişte semne de care eu nu sunt conştientă? Există oare o specie între toţi aceşti bărbaţi care să nu vadă în toate persoanele de gen feminin o  potenţială parteneră? Nu ştiu. Te las pe tine să mă convingi.

Nastere naturala sau prin cezariana?



  • Riscurile implicate in cezariana si nasterea naturala
  • Costurile implicate in cezariana si nasterea naturala
Iata o intrebare la care tinerele viitoare mame incearca sa ii gaseasca raspunsul, intotdeauna: nastere naturala sau prin cezariana? Daca, in sprijinul aparent al celei de-a doua, vine frica de durerea care apare intr-o nastere naturala, putine sunt cele care stiu ceea ce implica, in mod normal, o cezariana.

Statisticile spun ca unul din patru copii este nascut prin cezariana. Insa care dintre aceste doua tipuri de nastere implica mai multe riscuri, pe langa cel al durerii, si spre care ar trebui sa se indrepte viitoarele mame?

Riscurile implicate in cezariana si nasterea naturala

Cezariana poate reduce riscurile de a:
  • resimti o durere acuta a perineului, in timpul nasterii si urmatoarele trei zile dupa aceasta
  • dezvolta rani ale vaginului
  • de a avea o sangerare serioasa, imediat dupa nastere
  • de a intra in stare de soc, din cauza pierderii de sange.
In acelasi timp, riscurile cezarienei sunt:
  • o spitalizare mai lunga
  • atac de cord
  • sangerare intensa
S-a ridicat intrebarea daca nasterea naturala produce alte efecte psihologice decat cezariana. Studiile au indicat ca, in cazul celei din urma, nu exista riscul de a dezvolta depresia post-partum. Pe de alta parte, insa, femeile care experimentau o nastere naturala, simteau o crestere semnificativa a stimei de sine, comparativ cu cele care treceau printr-o cezariana, inainte de aceasta fiind, totusi, inspaimantate de durerile pe care ar fi trebuit sa le suporte.

Studiile clinice si cercatarile realizate pe baza datelor statistice raportate de maternitati au ajuns la concluzia ca, per total, cezariana nu este mai riscanta decat nasterea naturala, in ciuda faptului ca riscurile sunt diferite. Riscurile implicate de cea dintai sunt cele care apar in cazul oricarei interventii chirurgicale majore, in acest caz fiind nevoie de perioade mai lungi de convalescenta, care se pot suprapune si chiar impiedica hranirea la san a bebelusului, din perioada imediat urmatoare. In acelasi timp, femeile care nasc pe cale naturala risca sa aiba rani interne.

In ambele cazuri, riscurile unei nasteri sunt foarte mici, daca atat mama, cat si fatul, sunt sanatosi. Conform studiilor, in cazul copiilor nascuti prin cezariana, exista o rata de 2 ori mai mare a celor care au avut nevoie de ingrijire neo-natala intensiva – insa este probabil ca asta sa se intample mai degraba din cauza motivului pentru care s-a optat pentru aceasta operatie, decat din cauza operatiei in sine.

Costurile implicate in cezariana si nasterea naturala

Tot studiile sunt cele care spun ca o cezariana este mai scumpa decat o nastere naturala doar pe termen scurt, deoarece necesita costuri pentru interventie si zilele de spitalizare care urmeaza.

Pe termen lung, insa, nasterea naturala este cea mai scumpa, deoarece ea necesita o asteptare indelunga, care poate interveni peste planurile materiale ale familiei. De asemeni, si in acest caz, chiar daca zilele de convalescenta nu mai sunt petrecute in spital, ele se manifesta acasa, mama avand nevoie de ingrijiri suplimentare pana cand isi va reveni.

In concluzie, la problema cezarienei versus nasterea naturala, raspunsul il poate da doar mama in cauza, deoarece ambele metode de nastere sunt la fel de sigure, insa diferentele dintre ele fiind definitorii intr-un mod individual, pentru fiecare familie si persoana in parte.

Mecanica inimii

„Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, nici in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama iar mecanica inimii tale se va strica iarasi.”

Am descoperit Mecanica inimii acum cateva luni, in cautarea unei carti relaxante, placute care sa imi aduca bucuria lecturii la un ceai, dar care deopotriva sa ma deconecteze de cotidian si sa ma conduca intr-o lume fantastica a copilariei, a magiei, unde totul este posibil. Macar pentru cateva ore…

Iar citind Mecanica inimii am descoperit o lume a fantasticului in care oamenii sunt minunati, magici dar cat se poate de reali totusi. E o carte mica despre oameni mari si speciali; o carte cu putine pagini dar multe invataturi pentru sufletele ratacite. Autorul Mathias Malzieu creioneaza frumos in cuvinte simple dar cu inteles profund , vieti pline de simbol si candoare, chipuri ingenue si suflete atat de mari incat cu greu incap in trupurile fragile ale locuitorilor acestei lumi fantastice. Iar in aceasta lume facem cunostinta cu un om care in loc de inima are un …ceas cu cuc. Pentru ca la nastere inima i-a fost prea plapanda, asistenta i-a inlocuit-o cu un ceas cu cuc. Dar chiar si asa, riscul supravietuirii este mare , motiv pentru care regula principala este ca dragul nostru personaj nu are voie sa se indragosteasca. Lucru insa greu de respectat mai ales atunci cand acesta este primul lucru pe care il va face cand va iesi in lume .E greu sa te comporti in permanenta in asa fel incat ceasul sa nu o ia inainte dar nici sa ramana in urma mai ales atunci cand „Micuta cantareata andaluza „isi face siesta prin drumurile strabatute si de plapandul nostru protagonist dandu-i toate acele si intreg mecanismul, peste cap.

Ne iubim ca doua bete de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sarutam, ci provocam incendii. Cat sunt de inalt, de un metru saizeci si sase si jumatate, corpul mi-e zgaltait de un cutremur de pamant. Inima evadeaza din invelisul-inchisoare, se scurge prin artere, imi ajunge in teasta si se preschimba in creier. Sunt tot o inima, de la fiecare muschi pana in varful degetelor! Asa iubeste un om care are restrictii in ce priveste cunoasterea acestui sentiment. Asa iubeste un om care sfideaza legile inimii si mecanicii ei chiar si cu riscul de a ajunge pe masa de operatie atat de des pentru a-i fi potrivite acele .

„Cand intru in panica, mecanica inimii mele o ia razna atat de tare, incat ma simt ca o locomotiva cu abur ale carei roti sar de pe calea ferata la curbe. Ratacesc pe sinele propriei frici. De ce ma tem? De tine, mai precis de mine fara tine.”

Ce frumoasa lectie despre iubire mi-a  parut aceasta, venita din partea unui om care, desi nu are voie sa iubeasca, iubste din tot mecanismul lui. Ce frumoasa lectie pentru cei care pot iubi si totusi nu o fac. Carora le e teama fara ca macar sa fie supusi vreunei primejdii. Nu e intampaltor ca majoritatea cartilor mici lasa urme mari…