Schimbarea de regim din România acum mai bine de 20 de ani şi instaurarea democraţiei ne-a pus în situaţia, pe fiecare dintre noi, nu numai să asistăm, cum se întâmpla în trecut, ci şi să participăm activ la ceea ce înseamnă jocul democratic şi procesul electoral.
Libertatea de exprimare, economia bazată pe principiile impuse de o piaţă concurenţială, şomajul, cursul de schimb valutar şi multe alte elemente caracteristice sistemelor democratice au reprezentat tot atâtea noţiuni noi şi provocări cărora românul vrând, nevrând a trebuit să le facă faţă sau, mai bine spus, la care a trebuit să se raporteze în viaţa de zi cu zi.
Deşi mulţi dintre noi am avut aşteptări foarte mari la schimbarea regimului Ceauşescu, democraţia fiind percepută ca un „vis american” cu speranţe de bunăstare şi siguranţă pentru fiecare, lucrurile din păcate nu au stat chiar aşa, ba din contră. Nu sunt puţini cei care regretă regimul trecut. Din păcate, disperarea şi neputinţa şi-au făcut loc în viaţa multor concetăţeni.
În vârtejul în care au intrat unii, al goanei după bani, al înavuţirii peste noapte prin orice mijloace, în puternic contrast cu deteriorarea constantă a nivelului de trai pentru marea majoritate a oamenilor, s-a remarcat în mod deosebit un fenomen negativ care a contribuit major la degradarea socială, economică şi morală a ţării. Acest fenomen negativ a fost şi este reprezentat de lipsa de moralitate, profesionalism şi decenţă a marii părţi a clasei politice care a condus România în ultimii 20 de ani.
Luptele meschine şi interesele de tot soiul ale politicienilor şi ale partidelor din care fac parte, lipsa unei stabilităţi doctrinare a politicianului român, dictată în cele mai multe cazuri de interesele mărunte proprii, precum şi lipsa viziunii şi continuităţii în ceea ce priveşte proiectele ţinând de strategia de ţară şi de interesul naţional (cu mici excepţii care au privit voinţa comună a partidelor politice ca România să facă parte din Uniunea Europeană şi din NATO) au creat mari deservicii ţării şi populaţiei României.
Sursa: http://pavaza.ro/mintea-romanului-cea-de-pe-urma