In primul rand, am mostenint talentul la scris de la el. Tata si-a dorit foarte mult sa devina ziarist si intr-o vreme, in anii tineretii, chiar reusise acest lucru. La un moment-dat chiar infiintase o revista locala, s-a implicat intr-un post de radio si a avut numeroase articole publicate in tot felul de reviste si ziare mai de prestigiu sau mai putin cunoscute. Oricum, cert e ca i-a placut al naibii de mult sa scrie. Cand eram mica, el imi scria si rezumatele romanelor pe care nu ma lasa sa le citesc pentru ca le considera, citez, “scarboase.” Desi ar putea fi considerat de unii un lucru rau, avantajul acestei situatii a fost ca am invatat sa fiu, la randul meu, la fel de pretentioasa si selectiva cand vine vorba de ceea ce citesc. Tatalui meu ii plac orasele mici din Italia, calatoriile si ar prefera oricand un stil de viata boem, ceea ce a si avut pana acum cativa ani.
Am mostenit asta, mereu am fost inclinata spre astfel de aspecte ale vietii. Nu, nu mi-au fost induse de catre el pentru ca, din pacate, familia mea s-a separat cand eu aveam o varsta frageda si nu am putut sa petrecem prea mult timp impreuna. De fapt, ne vedeam chair destul de rar. Abia mai tarziu aveam sa descopar, vorbind cu el ore in sir, cat de mult semanam si chiar am ajuns sa cred cu tarie ca nu numai trasaturile fizice sunt ereditare, ci si anumite predispozitii in plan mintal si emotional.