Astfel ca mi-a zis de la bun inceput ca el vrea sa aleaga meniul, tortul, invitatii, ”pentru ca nu vreau sa invit toata clasa”, ceea ce pentru noi a fost o usurare. In plus, el a fost cel care si-a ales tema petrecerii - fiind pasionat de jocul Angry Birds, pe care il joaca pe tableta tatalui lui, a vrut sa aiba tot felul de accesorii petrecere cu pasarile furioase preferate, pe care le-am gasit pe site-ul bubuparty.ro. Ne-a zis ca el nu mai vrea ca adultii sa stea cu copiii, asa cum s-a intamplat anul trecut si ca sa fac cumva ca adultii sa stea in bucatarie, iar ei sa stea in sufragerie singuri (petrecerea am organizat-o acasa). Eu pot sa vin la ei doar sa ii servesc cu mancare si prajituri (ce privilegiu!). Ca sa imi arate ca este un barbat deja si ca nu mai are nevoie sa stea dupa fusta mamei, mi-a zis ca el singur isi va alege tinuta pentru aceasta ocazie si tot el singur isi va face playlistul de muzica, pentru ca ”stiu eu ca la o petrecere este foarte importanta muzica”, mi-a zis. Ma uitam la el si imi dadeam seama ca de acum incolo va fi asa, el va avea din ce in ce mai putina nevoie de mine, iar eu va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca se va desprinde mine, pentru ca nu va mai fi un copil.
Tot acum am inteles insa semnificatia vorbei pe care mama mereu mi-o spunea cand eu ma mai suparam si ii spuneam rastit: ”Nu mai sunt un copil”, iar ea spunea blajina: ”Pentru mine, vei fi un copil toata viata mea.”