Sarea in bucate – o poveste reala

Oricine a avut vreodata de luat un tratament pe baza de cortizon, stie ce inseamna chinul de a manca fara sare. Poate ca pare usor sa te gandesti ca nu mai adaugi sare in mancare si gata. Ba chiar, am auzit voci spunand ”pana la urma, vezi partea buna a lucrurilor, sarea nu e deloc sanatoasa pentru organism, asa ca tot raul spre bine!”. Ei bine, nu as mai vrea un astfel de bine! Si nici nu il doresc cuiva, pentru ca bine spunea fata imparatului din povestea lui Petre Ispirescu cand ii declara tatalui sau ca il iubeste “ca sarea in bucate”, caci fara zahar se poate trai, dar fara sare ba. De trait se poate trai, dar viata fara sare e un chin. Si nu numai pentru ca mancarea nu are gust – dar absolut niciun gust! – ci si pentru ca nu ai ce sa mananci in afara de fructe, legume si carne. Orice lucru pe care l-ai mancat inainte de dieta fara sare este acum inaccesibil – orice eticheta contine sare sau sodiu, si cu cortizonul nu este de glumit, asa ca a trebuit sa citesc timp de sase luni – si epopeea va continua! – toate etichetele. Stiati ca nu exista pasta de tomate fara sare? Stiati ca nu exista unt fara sare? Cred chiar ca si laptele are sare, dar nu vreau sa ma mai gandesc la asta, o las sa fie placerea mea vinovata. Apa minerala are sare! Mezelurile, branzeturile nici nu mai vorbesc. Cerealele au sare! Ciocolata are sare! Practic, in afara de gratar, friptura la cuptor si legume fierte, la gratar sau la cuptor nu prea gasesc alternative de meniu. A, si orezul si pastele, desi si pentru acestea din urma trebuie atentie la eticheta! Am cumparat in lunile astea ierburi si mirodenii cat nu am cumparat in toata viata mea, sperand sa schimb cumva gustul mancarii odioase, dar fara niciun rezultat! Am consumat kilograme de ceapa si usturoi, crezand in ceea ce citeam, si anume ca legumele cu gust puternic suplinesc intrucatva lipsa sarii din mancare, Ei bine, nu exista nimic care sa suplineasca sarea! Sarea e un must pentru o viata normala!