Zîmbind, cu umeri ascutiti,
cu parul fara noima încaierat la tîmple,
cu irisii albastri-aurii,
plin de tacere,
iata-te cum vii
si te învecinezi cu mine.
Zîmbind, depun pe gîtul tau
sarutul înrudirii,
si ma îmbrac în seara
(în singurul vesmânt ce mi-a ramas)
si, tot zîmbind, tot fara glas,
întineresc a suta oara.
Nina Cassian