“Nu primesti ce meriti, primesti ce primesti!” zice G. House intr-unul din genialele episoade. Intr-adevar, viata nu e roz si frumoasa, nu exista un echilibru intre caracterul si fapta omului si faptele Universului asupra lui. Sunt oameni care se duc la biserica, mananca sanatos, nu fumeaza, nu beau, nu se drogheaza, ofera bani oamenilor nevoiasi, isi ajuta colegii de serviciu, fac ture suplimentare, isi iubesc sotia, nu o insala, fac tot posibilul sa nu minta.. ok, nu exista omul asta, doar unul care face parte din lucrurile astea, si unul dintre acestia, merituosii, este lovit de un camion cu lemne si isi pierde viata intr-o secunda. Nu primesti ce meriti.
Si de fapt, cine hotaraste ce meriti? Nu exista un cuantum al faptelor bune: daca ai dat unui cersetor 1 leu, iti pica din cer tot un leu. Noi ne asteptam ca daca dam la un cersetor un leu, duminica sa castigam la loto. De fapt, nu e asa. Deci ce meriti in conditiile astea? sa nu te loveasca tirul, pentru ca tocmai ai “dat din putinul tau’?
Poate noi, fara sa stim, primim exact ceea ce meritam. Poate ceea ce avem este exact ce meritam, doar ca nu suntem de parerea aceasta. Dar nu noi hotaram, iar cine hotaraste pare ca nu ne place prea tare, sau nu intotdeauna.
De obicei mergem pe ideea aceasta de schimb echitabil. Am facut un bine, trebuie sa mi se intoarca. Pe cale de consecinta logica, cand binele nu se intoarce ne suparam, dramatizam, si in final speram ca cineva vede toate astea si ca de nu ne-a intors favorul va fi cumva pedepsit. Asta nu se pune tot la lucuri pe care le meritam? Daca dorim raul cuiva, folosind acelasi rationament, nu va fi prea bine pentru noi.
Asa ca totul este relativ.
Trebuie sa incetam sa incercam sa gasim o explicatie in toate. Viata este un mare haos si o suma de “nu stiu”.
Si de fapt, cine hotaraste ce meriti? Nu exista un cuantum al faptelor bune: daca ai dat unui cersetor 1 leu, iti pica din cer tot un leu. Noi ne asteptam ca daca dam la un cersetor un leu, duminica sa castigam la loto. De fapt, nu e asa. Deci ce meriti in conditiile astea? sa nu te loveasca tirul, pentru ca tocmai ai “dat din putinul tau’?
Poate noi, fara sa stim, primim exact ceea ce meritam. Poate ceea ce avem este exact ce meritam, doar ca nu suntem de parerea aceasta. Dar nu noi hotaram, iar cine hotaraste pare ca nu ne place prea tare, sau nu intotdeauna.
De obicei mergem pe ideea aceasta de schimb echitabil. Am facut un bine, trebuie sa mi se intoarca. Pe cale de consecinta logica, cand binele nu se intoarce ne suparam, dramatizam, si in final speram ca cineva vede toate astea si ca de nu ne-a intors favorul va fi cumva pedepsit. Asta nu se pune tot la lucuri pe care le meritam? Daca dorim raul cuiva, folosind acelasi rationament, nu va fi prea bine pentru noi.
Asa ca totul este relativ.
Trebuie sa incetam sa incercam sa gasim o explicatie in toate. Viata este un mare haos si o suma de “nu stiu”.