<< sunt atat de ale mele incat
nici culoarea cenusie nu si-au pierdut-o in negura vremii
Doar s-au nivelat putin dupa ploaie, vant, nea,
cautand formele inimii.
sunt atat de ale mele si le simt inflorind
in spatiul imens al sufletului meu
Incat imi inunda toate spatiile pline deja de sange argintiu
Venele aproape ca pocnesc de atata preaplin.
De suflu rubiniu.
sunt atat de ale mele incat putin cate putin ceata dintre EU si Atunci se ridica.
oarecum, putin, balanta asta iar se strica....
sunt atat de ale mele
Spatiile copilariei ... grele!
Atata dor mi-a fost caci am amanat
- momentul regasirii pana la infinit.
Insa va mai dura putin mai mult pana voi spune: "uite, m-am regasit!".>>