Inundarea Lacului Eyre. Australia nu mai e de mult un desert care nu poate fi locuit. Lacul Eyre, din Sudul Australiei, este cel mai mare lac din acea zona. Cand ploua mult are enorm de multa apa, asa ca, din secolul XIX s-a tot incercat inundarea lui pentru a schimba conditiile climatice din zona. In 1883, guvernul sud australian a considerat oportuna irigarea zonei via un canal. Propunerea a fost respinsa pentru ca implica prea multe costuri si nu prea era eficienta.
John Bradfield, un tanar inginer, a incercat totusi sa faca posibila inundarea lacului, cercetand in ce fel pot raurile nordice sa fie redirectionate pentru a iriga regiunea. Si in secolul XXI problema a ramas pe tapet, insa nu si-a gasit rezolvarea.
Marea Sahara. Sahara nu a fost dintotdeauna un desert arid si lipsit de viata. In 1874 un barbat a vrut sa readuca fertilitatea acelor pamanturi. Dupa succesul cu Canalul de Suez, geograful francez Francois-Elie Roudaire a propus construirea unui canal intre Mediterana si Algeria, intr-o parte joasa a Saharei. La inceput el planuise un canal lung de 16 km, insa l-a extins la 190 de kilometri cand a vazut ca partea joasa pe care dorea sa o inunde era de fapt deasupra nivelului marii. Prin proiectul sau s-ar fi inundat 8.000 de kilometri patrati, navele ar fi circulat prin Africa de Nord iar climatul arid nu mai era o problema. Ferdinand de Lesseps, omul de al carui nume se leaga Canalul de Suez, a crezut ca ideea era geniala, de unde si suportul acordat de catre publicul francez.
Guvernul francez chiar a alocaat 35.000 de franci pentru a incepe lucrarile. Roudaire a inceput si el sa lucreze la ideea sa. Dupa opt ani de bani cheltuiti aiurea si multe idei irosite, proiectul a fost abandonat.