Am auzit vorba asta zilele trecute venind din partea unei tipe. De fapt, este destul de inadecvat s-o numesc ‘tipa’ din moment ce fata avea undeva la 12 ani. Poate unii i-ar fi dat vreo 15, dar, din proprie experienta, stiu ca fetiscanele din ziua de azi pot, chiar foarte usor, sa-si adauge prin machiaj si tinuta cel putin 2-3 ani la varsta. Sunt doar aparente, oricum, care insala intotdeauna indiferent de situatie.
Oricum, aceasta tanara domnisoara ii spunea prietenei ei despre cum prieteniile si asa-zisele povesti de dragoste - pentru ca la 12 ani nu poti trai asa ceva inca, parerea mea - au inceput in mediul virtual. Si unde altundeva sa inceapa, daca nu pe Facebook?
Pentru ca, bineinteles, Twitter n-a ajuns pana la indepartata Romanie si Yahoo Messenger deja a intrat in istorie ca o amintire a generatiilor astora batrane, cum ar fi generatia mea. De platforma Hi5 nici nu mai zic! Si in momentul in care am auzit acele istorisiri atat de dramatice si “captivante” despre viata ei plina de evenimente care se petrecea mai mult in casa decat afara, in mediul real pana la urma, am ramas intrebandu-ma: oare problema e la mine sau la ea?
Nu pot raspunde cu siguranta la aceasta intrebare pentru ca stiu foarte bine ca nimic in viata nu este bun sau rau, iar noi nu suntem in masura sa le punem altora etichete oricum. Dar, avand in vedere logica si valorile mele care vin din modul in care am crescut (calculator cu Windows 97 si slot doar pentru discheta sora-mii cu un referat ca sa treaca si ea clasa), ce ziceau fetiscanele nu era deloc in regula.
Nu spun ca generatiile noi sunt “vai de capul lor” sau “degradate” precum afirma stimabilii nsotri parinti sau chiar si cei mai apropiati de varsta mea pentru ca nu e asa. De fapt, aceste generatii chiar sunt mai puternice decat noi, in sensul metaforic al cuvantului, tocmai prin cunostintele lor in tehnologie care acum sunt avansate de la o varsta frageda. Dar, pentru Dumnezeu, ar fi cazul sa-si traiasca si ei vietile!
Cele mai frumoase lucruri nu incep daca ne belim ochii la un ecran, ci in momentul in care toate simturile ne sunt activate de bataia vantului, de un sarut, de caldura soarelui, de ceea ce este cu adevarat viata.