Unul dintre cei mai inteligenti oameni pe care i-am cunoscut si cu care am petrecut destul de mult timp este cel care m-a invatat niste lectii de viata despre care nici nu stiam in momentele respective cat de utile sunt. Desi n-a fost casatorit cu mama, eu ii spun tatal meu vitreg pentru ca este barbatul fata de care m-am atasat foarte mult in cei sase ani in care a fost alaturi de familia mea. Este inginer si face al naibii de bine tot ceea ce face, avand proiecte in toata lumea, de la Egipt la China.
Pe parcursul unui proiect, se dedica acestuia 100%, urmand ca apoi sa poata trai un an de zile numai bine cu banii castigati de pe urma acestuia.
Tatal meu vitreg, printre altele, mi-a spus niste vorbe pe care le-am retinut imediat: “munca mintala este intotdeauna mai buna decat cea fizica si trebuie sa faci tot ce poti ca sa ajungi sa practici o astfel de munca.” In momentul respectiv intelegeam ce vrea el sa zica, insa abia cativa ani mai tarziu aveam sa ajung cu adevarat la esenta acelor cuvinte.. mult dupa ce el disparuse din peisajul vietii mele.
Tipul de munca pe care il practic in momentul de fata este munca mintala, pot spune. Si contrar opiniei prietenilor si chiar membrilor familiei, aceasta munca poate deveni destul de obositoare in anumite momente.
Oricum, acum inteleg lectia pe care am invatat-o acum ceva ani si care chiar cred ca mi-a influentat deciziile in mod inconstient. Tatal meu vitreg m-a ajutat sa-mi ridic standardele de la dorinta de a deveni chelnerita la cea de a lucra cu oameni cu functii inalte in proiecte care ma pasioneaza. El este cel care mi-a schimbat perceptia asupra aspectului financiar al vietii si regret doar faptul ca nu-i pot multumi inca.